Într-un articol ZiarulFinanciar.ro, editorul politic Iulian Anghel a afirmat că „Premierul Cîţu a făcut ceea ce trebuia. Demiterea ministrului Voiculescu a fost singura soluţie bună care-i stătea în faţă”, iar „miniştrii USR – PLUS au rămas în realitatea Facebook: cred că pot spune orice, că pot face orice, că nu pot fi atinşi de nimic”.
Într-un articol ZiarulFinanciar.ro, editorul politic Iulian Anghel a afirmat că „Premierul Cîţu a făcut ceea ce trebuia. Demiterea ministrului Voiculescu a fost singura soluţie bună care-i stătea în faţă”, iar „miniştrii USR – PLUS au rămas în realitatea Facebook: cred că pot spune orice, că pot face orice, că nu pot fi atinşi de nimic”.
Redăm, în continuare, conținutul integral al articolului:
Este păcat că s-a ajuns aici. Putem regreta înlăturarea dlui Vlad Voiculescu din fruntea Ministerului Sănătăţii. Dar cererea USR – Plus, un partid de 10 procente în alegeri, anume ca premierul să demisionezei, este de o absurditate fără margini.
Zecile de mii de fani de pe Facebook ai dlui Voiculescu caută răzbunare. Întrebarea este: se putea altfel?
USR – PLUS cere demiterea premierului. Zice: „Coaliţia“ nu-l mai spijină! Care „coaliţie“? „Coaliţia“ este în primul rând PNL şi preşedintele. Iohannis a semnat decretul de demitere a dlui Voiculescu, ceea ce înseamnă că premierul se bucură încă de susţinerea şefului statului. Cu tot regretul pentru USR-PLUS, decizia este, dimpotrivă, una de salvare a coaliţiei! Politica nu este un ONG în care dl. Voiculescu strânge bani.
Haide să ne uităm în trecut. După moartea ofiţerului de poliţie Bogdan Gigină, aflat în coloana oficială a ministrului Gabriel Oprea, premierului de atunci, Victor Ponta, i s-a cerut, în stradă, demiterea demnitarului. Ponta a refuzat, frustrarea publică s-a acumulat, iar el a fost obligat să demisioneze, mai apoi, după catastrofa de la „Colectiv“. Desigur că diferenţa între Oprea şi Voiculescu este de la cer la pământ (Voiculescu a făcut mult bine în trecut, ajutându-i pe bolnavii de cancer din România cu medicamente şi face mult bine şi acum prin fondurile pe care le strânge pentru spitale), dar, în politică, nu există nuanţe atât de fine. Post factum, un om care a fost atent la felul în care Voiculescu s-a comportat ca ministru al sănătăţii, în aceste puţine luni, se poate întreba: se putea altfel?
În opinia mea, premierul Cîţu nu a avut o altă soluţie decât demiterea ministrului său. Pentru că s-au adunat prea multe şi nimeni nu a răspuns politic pentru ele. Lista a ajuns prea lungă – oameni arşi de vii în spitale, spitale evacuate în miez de noapte, alţi oameni sufocaţi din lipsă de oxigen. Nimeni nu este vinovat pentru asta? Trăim vremuri complicate şi este evident că munca de ministru al sănătăţii este cea mai cumplită dintre pedepsele ce i s-ar putea da unui om în România de azi. Dar dl. Voiculescu şi-a dorit această muncă. PNL a renunţat la un ministru bun al sănătăţii (dl. Tătaru) ca să-i facă pe plac dlui. Voiculescu. Cum s-a achitat el de sarcini? Ca un model pe podium. Un minister nu este o feudă. Desigur, se vorbeşte enorm acum de „linşajul mediatic“. Dar deloc despre prestaţia fostului ministru al sănătăţii.
Este uşor să dai din gură şi să spui, precum unul dintre liderii USR: nici un ministru nu este mişcat fără acordul partidului! Iată că se poate! Acum USR vrea, în schimb, demiterea premierului PNL. Ca să nu plece de la guvernare! Este cea mai absurdă cerere ce putea fi formulată în aceste zile. PNL-ului nu-i va păsa de plecarea USR, iar USR nu va pleca de dragul lui Voiculescu.
Oricât se vor revolta pe Facebook fanii acestui partid, nimic nu schimbă realitatea că reţelele de socializare sunt o realitate paralelă. Veţi spune că pot schimba guverne. Este posibil. Dar cu ce le schimbi? Cu modele din reviste de modă?
Este drept că fanii USR au fost luni întregi în stradă şi li se datorează enorm că România nu a eşuat şi nu este pe drumul Ungariei sau a Rusiei. Povestea este că miniştrii USR – PLUS au rămas în realitatea Facebook: cred că pot spune orice, că pot face orice, că nu pot fi atinşi de nimic. Şi-au făcut din ministerele lor corturi de copii, se joacă cu legi şi dau decrete în nume propriu. Pe Facebook sau pe blogul personal poţi face asta, chiar dacă eşti om mare. Într-un guvern real, aceasta este o bazaconie.
