Se joacă cartea de miliarde a infrastructurii românești. Pe șantierele Autostrăzii Moldovei (A7), constructorul român Dorinel Umbrărescu a declanșat o mobilizare fără precedent în istoria recentă a țării, transformând kilometrii de pământ și beton într-un adevărat stup de albine care funcționează zi și noapte.
Miza? Un termen-limită crucial pe care mulți specialiști îl dădeau, până nu demult, drept complet nerealist.
„Imposibilul” programat în ture de 24/7
Când proiectul A7 a fost pus pe hârtie, vocile sceptice din domeniu au fost unanime: prea mult de construit, prea puțin timp, prea multe riscuri logistice și imprevizibilul factor meteo. Numai că pe tronsonul Bacău – Pașcani, scuzele au fost scoase din calcul. Umbrărescu a mutat pe baricade o forță de muncă gigantică, comparabilă cu populația unui mic oraș:
-
Peste 5.000 de muncitori (ingineri, fierari-betoniști, șoferi și operatori).
-
Peste 1.000 de utilaje grele care lucrează în flux continuu.
„Practic, pe șantier nu se mai oprește motoarele. Se lucrează în schimburi, sub lumina reflectoarelor, pentru că fiecare oră câștigată înseamnă metri de asfalt în plus”, afirmă surse din cadrul monitorilor de infrastructură.
Miza de miliarde: Data de 31 august 2026
Mobilizarea extremă nu este doar o demonstrație de forță, ci o necesitate economică presantă. Data de 31 august 2026 reprezintă linia roșie impusă de Uniunea Europeană pentru finanțare.
România se află, așadar, în fața celei mai mari provocări de management de proiect din ultimii ani. Dacă „armata” lui Umbrărescu va reuși să mențină acest ritm infernal și să livreze autostrada la timp, proiectul va intra în istorie nu doar ca o realizare tehnică, ci și ca o victorie contra cronometru care a salvat bugetul național de la un impact devastator.
Următoarele luni rămân decisive pentru harta rutieră a Moldovei și pentru buzunarul fiecărui contribuabil român.
