Acordarea distincției „Personalitatea culturală a anului” directorului general al Editurii Polirom Iași, Silviu Lupescu, în cadrul unei gale organizate de filiala locală a PNL, repune pe agenda publică o temă rar dezbătută transparent: relația dintre industria editorială, identitatea ideologică și mediul politic. Evenimentul a depășit granițele unei simple ceremonii de premiere, oferind ocazia unei asumări directe a valorilor care au ghidat una dintre cele mai mari instituții culturale din România postdecembristă, totul pe fondul unei piețe naționale de carte aflate într-o criză cronică.
Discursul de laudatio, susținut de politologul Daniel Șandru, a fixat cadrul analizei. Argumentația sa a subliniat că un proiect editorial de o asemenea anvergură nu poate fi redus la un simplu model de business, ci reprezintă un instrument de validare intelectuală și de construcție instituțională.
„Există oameni care scriu cărți și există oameni care construiesc cultura unei epoci. Domnul Silviu Lupescu face parte din această rară categorie de creatori de instituții culturale durabile”, a afirmat Daniel Șandru, evidențiind transformarea proiectului lansat în anii ’90 într-un centru de greutate pentru promovarea valorilor europene.
O asumare asumată: Conexiunea dintre politica editorială și valorile civice
În discursul de acceptare a premiului, Silviu Lupescu a evitat retorica apolitică, frecventă în mediul cultural românesc, și a trasat o linie clară între viziunea Editurii Polirom Iași și valorile formațiunii politice care a acordat distincția. După ce a transferat meritul către echipa redacțională și către sutele de autori publicați de-a lungul timpului, directorul instituției a făcut o declarație de asumare ideologică.
„Singurul lucru care mă bucură este faptul că acest premiu vine din partea siglei PNL, pentru că direcția noastră a fost încă de la început îndreptată către afirmarea valorilor democratice și proliberale”, a precizat Silviu Lupescu.
Această declarație explică retrospectiv portofoliul editurii. Încă de la fondare, Polirom a tradus și publicat lucrări fundamentale de științe politice, economie de piață, istorie recentă și sociologie, funcționând ca o platformă de educație democratică într-o societate aflată în tranziție. Asumarea etichetei „proliberale” nu se referă strict la partizanat politic, ci la atașamentul față de libertatea de exprimare, pluralismul ideilor și economia liberă.
Paradoxul românesc: Instituții culturale puternice pe o piață de carte prăbușită
Intervenția directorului Polirom a atins tangențial și problema majoră cu care se confruntă orice antreprenor cultural din România: deficitul masiv de consum cultural. Silviu Lupescu a menționat eforturile constante ale editurii de a „contribui la îndreptarea acestei situații”. Pentru a înțelege dimensiunea acestei provocări, trebuie analizate datele statistice reale.
La nivel european, România înregistrează cele mai slabe performanțe la capitolul lectură și achiziție de carte. Analiza pieței indică o discrepanță uriașă între producția editorială de calitate și cererea internă:
- Ultimul loc în Eurostat: România se află constant pe ultima poziție în Uniunea Europeană în ceea ce privește cheltuielile gospodăriilor pentru cărți, ziare și papetărie.
- Bugete minime: Cheltuiala medie anuală pentru cărți per cap de locuitor în România abia atinge pragul de câțiva euro, de zeci de ori mai mică comparativ cu state precum Germania, țările nordice sau Franța.
- Infrastructura precară: Zeci de orașe mici și sute de comune din România nu au nicio librărie fizică, iar bibliotecile publice din mediul rural sunt adesea subfinanțate, fără bugete pentru achiziția de noutăți editoriale.
- Barometrele de consum: Studiile naționale arată anual procente îngrijorătoare, indicând că o largă majoritate a populației adulte nu citește nicio carte integrală pe parcursul unui an.
Perspective pentru industria editorială din Iași
În acest climat economic și social ostil, supraviețuirea și extinderea unei instituții precum Editura Polirom Iași reprezintă o excepție administrativă. Menținerea unui ritm ridicat de apariții editoriale, dezvoltarea colecțiilor de literatură română contemporană și achiziția drepturilor pentru marii autori internaționali necesită un echilibru financiar strict.
Decizia de a premia managementul editorial la nivel local evidențiază nevoia ca administrația publică și decidenții politici să recunoască importanța industriilor creative. Totuși, distincțiile onorifice trebuie dublate de politici publice concrete: programe coerente de dotare a bibliotecilor școlare, susținerea târgurilor de carte și stimularea financiară a consumului cultural în rândul tinerilor.
Afirmarea unor valori democratice de către actori culturali majori rămâne vitală, însă fără un public cititor format și susținut prin politici de stat, impactul social al oricărei edituri riscă să rămână limitat la o elită restrânsă.
