Anca Goja, membru USR Maramureș, a postat pe Facebook un mesaj în care face dezvăluiri din organizație. „M-am simțit o impostoare scriind comunicatele USR”, spune ea.
MĂRTURIA MEMBREI USR:
„Spiritul USR” nu se mai regăseşte de multă vreme în USR Maramureş. Formaţiunea politică trădează zi de zi idealurile pentru care mii de băimăreni au ieşit în stradă, la proteste, în anii 2017-2018. USR Maramureş nu mai reprezintă o alternativă curată la clasa politică veche, aşa cum partidul susţine în continuare, fără fundament.
Am aderat la USR Baia Mare în primăvara lui 2019, în acelaşi moment în care m-am angajat la singurul cabinet parlamentar al organizaţiei judeţene. Am intrat în partid cu un mare entuziasm şi cu dorinţa de a contribui la schimbarea clasei politice din România. Cunoscusem câţiva dintre membri cu ocazia protestelor de stradă, pe unii îi socoteam prieteni, deşi nu îi cunoşteam foarte bine. M-am ocupat de partea de comunicare externă şi am făcut-o cât am putut de bine.
La începutul anului 2020, au avut loc alegeri interne pentru desemnarea candidaţilor la Consiliul Judeţean Maramureş şi Consiliul Local Baia Mare. S-au organizat prezentări în interiorul organizaţiei, la care au participat cei care îşi doreau să devină candidaţi. Eu am moderat acele prezentări, care au fost transmise online pe grupurile de membri. Unii dintre candidaţi au elaborat programe complexe, din care reieşea viziunea lor asupra transformării municipiului şi judeţului. Aceiaşi oameni au dorit ca prezentările să fie publice, pentru ca şi alegătorii să aibă posibilitatea să le urmărească. Nu s-a dorit acest lucru. Ulterior mi-am dat seama că acele prezentări au fost de ochii lumii, ele nu au contat la vot. Printr-o practică deja generalizată în USR naţional, s-a votat cu liste. Liste secrete, prin care erau favorizaţi anumiţi candidaţi şi prin care li se tăiau şansele altora. Aşa se face că cei care au avut cele mai elaborate şi complexe programe de candidatură s-au situat, în urma votului, pe locuri neeligibile. Imediat după alegeri, am scris o postare publică în care acuzam votul incorect şi imoral. La fel au făcut şi alţi membri, aşa-numita opoziţie. Cei implicaţi au negat vehement existenţa listelor, deşi existau fotografii cu alegători care votau cu ochii în telefon. Existenţa acestor liste mi-a fost confirmată recent, când o persoană din vechiul grup adept al listelor mi-a cerut chiar mie să votez… o listă. Asta, cu ocazia votului pentru delegaţii care urmau să aleagă candidaţii la alegerile parlamentare. A fost o situaţie incredibilă, nu îmi imaginam să existe atâta tupeu din partea unora. Sau atâta disperare.
După alegerile de la începutul anului, opoziţia a fost marginalizată. Unii dintre membri au ales să părăsească partidul. Alţii au rămas, în speranţa că se va mai putea schimba cursul partidului.
Dar a fost mai rău. Înainte de votul pentru delegaţii pentru parlamentare, cei care se află la conducerea partidului s-au împărţit în două tabere. Ambele, cu aceleaşi apucături rele. Una dintre tabere a făcut un fals în acte, modificând chitanţe. Regulamentul prevedea clar că nu pot vota decât membrii care şi-au plătit cotizaţia la zi până la finalul lunii septembrie. Cei care şi-au plătit în octombrie nu puteau vota. Prin urmare, unii au modificat chitanţele, în mod vizibil. Aceasta este, cu siguranţă, o faptă care se pedepseşte penal.
O altă mare dezamăgire – dar nu o surpriză – este că unii dintre cei care au fost aleşi consilieri locali sau judeţeni şi-au dorit să candideze şi la parlamentare. Acest mod de a trage pe sfoară alegătorii, după ce timp de două luni le-ai explicat cum vei lupta tu pentru ca Baia Mare sau Maramureşul să prospere, este condamnabil şi imoral. Desigur, salariul de parlamentar este mult mai generos decât indemnizaţia de consilier. Dar ce fel de „politică altfel” mai este aceasta?!
După alegerile din iarnă, două persoane importante din USR mi-au cerut să îmi dau demisia. Mi-au spus foarte clar că nu au nimic să îmi reproşeze din punct de vedere profesional. Ceea ce îi deranja era că am opinii diferite de ale conducerii. Că fac parte din mica opoziţie din partid. Că sunt vocală, în loc să fiu obedientă. Am refuzat atunci să plec, dar le-am spus că îmi caut job. Luna aceasta, una dintre acele două persoane, care dintr-o dată a devenit foarte prietenoasă cu mine, în speranţa obţinerii unui vot, m-a întrebat dacă nu vreau să scriu un articol denigrator. Denigrator la adresa celeilalte tabere, desigur. Am refuzat. Consider că ambele tabere se comportă la fel de murdar, prin urmare nu am dorit să fiu instrumentul niciuneia dintre ele.
