Politicienii discută intens despre păstrarea și repornirea termocentralelor pe cărbune la nivel național. Totuși, cazul de la Iași arată că o astfel de unitate oprită nu poate fi readusă în sistem printr-o simplă decizie administrativă.
În timp ce la nivel național se poartă dezbateri politice intense privind independența energetică și posibila reactivare a capacităților de producție pe bază de cărbune, realitatea tehnică din teren este mult mai complexă. Cazul CET II Holboca (Iași) — centrală închisă din cauza costurilor uriașe de funcționare și conformare — este un exemplu clar că repornirea unei termocentrale nu este un proces ce se poate realiza „de pe o zi pe alta”.
Renunțarea la cărbune nu a fost urmată până în prezent de dezafectarea definitivă a vechilor instalații de la Iași, motiv pentru care conducerea operatorului susține că acestea ar putea fi reactivate într-o situație excepțională. Cu toate acestea, drumul de la conservare la producția efectivă de energie este presărat cu obstacole majore.
1. Scenariul optimist: Minim 30 de zile pentru repornire
Directorul Termo-Service Iași, Alin Aivănoaei, a explicat că o eventuală repornire a centralei CET II Holboca ar fi o operațiune tehnică anevoioasă, care ar presupune rezolvarea în paralel a numeroase probleme tehnice, logistice și de resurse umane.
Potrivit estimărilor sale, reactivarea capacității ar necesita cel puțin 30 de zile, dar acest termen este valabil exclusiv într-un scenariu optimist.
Procesul presupune mai multe etape critice:
-
Efectuarea reparațiilor și reviziilor tehnice la instalațiile vechi;
-
Achiziția și transportul combustibilului (cărbune);
-
Găsirea și angajarea personalului calificat necesar exploatării;
-
Obținerea autorizațiilor și avizelor legale de funcționare;
-
Alocarea din bugetele publice a unor sume considerabile de bani pentru acoperirea costurilor inițiale.
2. Criza severă de personal: De la 250 de angajați la doar 30
Cea mai mare provocare nu este doar de natură tehnologică, ci mai ales umane. Oprirea centralei a dus la o reducere drastică a schemei de personal.
„Cea mai mare provocare este lipsa personalului calificat. Dacă în perioada de funcționare a CET II Holboca centrala avea aproximativ 250 de angajați, în prezent au mai rămas în jur de 30. În același timp, meserii esențiale pentru exploatarea unei astfel de capacități – fochiști, sudori, electricieni sau mecanici – sunt tot mai greu de găsit pe piața muncii”, a declarat Alin Aivănoaei pentru Libertatea.
Raritatea acestor meserii calificate pe piața muncii face ca recrutarea rapidă a unui număr suficient de specialiști să fie un obiectiv extrem de greu de atins într-un termen scurt.
3. Degradarea echipamentelor: Capacitate redusă la jumătate
La problema resurselor umane se adaugă vechimea infrastructurii. Centrala CET II Holboca a fost construită în anii ’80, iar ultimele investiții majore pe această platformă au fost efectuate în 2019.
Deși puterea electrică instalată teoretică este de 100 MW, uzura și starea echipamentelor au limitat în timp capacitatea disponibilă la aproximativ 50 MW. În mod obișnuit, înainte de sistarea activității, centrala funcționa la o putere de maximum 45 MW.
Cazul de la Iași arată diferența majoră dintre discursul politic privind păstrarea capacităților pe cărbune și realitatea operațională. Fără investiții bugetare masive, fără aducerea rapidă a personalului calificat și fără reparații capitale la o infrastructură din anii ’80, repornirea unei termocentrale rămâne o decizie teoretică imposibil de aplicat peste noapte.
