Sectorul de transport public se confruntă cu o criză acută de personal și cu tensiuni sociale majore. Un val masiv de plecări din rândul angajaților, salarii considerate de subsistență și refuzul conducerii de a veni în întâmpinarea cererilor sindicale aduc compania în pragul blocajului, în timp ce sume importante de bani sunt direcționate către contracte externe.
Exodul angajaților și reconversia la volan
Nemulțumirile acumulate din cauza veniturilor reduse și a condițiilor de muncă au dus la un număr alarmant de demisii. În ultimele trei luni, circa 40 de angajați au părăsit compania, lăsând posturile vacante și adâncind deficitul de personal operativ.
Situația a devenit atât de critică încât s-a ajuns la o formă inedită de reconversie internă: electricieni și alți meseriași au fost nevoiți să urmeze cursuri pentru a trece pe autobuz, încercând astfel să acopere uriașa lipsă de șoferi cu care se confruntă operatorul de transport.
Salarii de criză și negocieri eșuate cu sindicatul
Nivelul de salarizare rămâne principalul factor declanșator al nemulțumirilor. În prezent, un șofer debutant câștigă în jur de 2.700 de lei net, o sumă care ajunge la aproximativ 3.500 de lei doar prin adăugarea diverselor bonusuri.
În cadrul negocierilor colective, sindicatul a cerut majorări salariale raportate la nivelul inflației, însă conducerea a oferit o creștere de doar 4%. De asemenea, dialogul social s-a blocat și în privința facilităților de bază: valoarea bonurilor de masă a rămas la 38 de lei, cererea sindicală de majorare la 45 de lei fiind respinsă de administrație.
Milioane pentru curățenie în contrast cu nemulțumirile salariale
Un alt punct sensibil care alimentează frustrarea angajaților vizează prioritizarea bugetară a conducerii. În aceeași perioadă marcată de plecări masive și refuzuri de majorare salarială, compania a scos la licitație curățenia mijloacelor de transport pentru suma de 7,5 milioane de lei pentru anul 2026, față de 6,1 milioane de lei în 2025.
Creșterea bugetului alocat serviciilor externe de igienizare, în timp ce personalul de bază acuză retribuții la limita de subsistență, accentuează prăpastia dintre conducere și angajați, punând presiune suplimentară pe continuitatea serviciilor de transport public.
