Palatul Roznovanu a găzduit ieri, dezbaterea „Copiii de acasă ai diasporei”. Evenimentul, organizat de Primăria Municipiului Iași și Teach for Romania, a avut ca teme provocările cu care se confruntă copiii care au părinți plecați la muncă în străinătate, precum și sprijinul de care acești tineri au nevoie pentru garantarea accesului la o educație de calitate.
„Problema copiilor rămași acasă după ce părinții au plecat în străinătate la muncă este una foarte sensibilă. De-a lungul timpului am intervenit direct. Un exemplu în acest sens este proiectul realizat cu ajutorul Fundației Difain, cu care am reușit să îi monitorizăm și să îi reintegrăm sau să îi recuperăm odată cu întoarcerea părinților acasă, având în vedere că o parte din clasele de studiu le-au absolvit în străinătate și era nevoie să fie reintegrați în sistemul educațional de la noi. Din fericire, sistemul educațional din România este destul de flexibil, singura condiție fiind ca implicarea tuturor factorilor decizionali, decisivi pentru acei copii, să fie una reală. Ar fi nevoie de îmbunătățirea cadrului legislativ pentru ca acești copii să intre într-o monitorizare specială de la data la care cel puțin unul dintre părinți a părăsit România. Pe lângă sprijinul organizațiilor neguvernamentale, acest proces trebuie efectuat instituțional, adică să existe o supraveghere psihologică permanentă pe care statul român să o acorde în mod gratuit și continuu. Interesul față de acești copii trebuie să fie mai mare pentru că sunt mulți și pot fi folositori societății”, a declarat primarul Mihai Chirica, în deschiderea evenimentului.
Potrivit Autorității Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții, la finalul anului trecut, în România erau cel puțin 75.000 de copii care au măcar un părinte plecat în străinătate. Aproape jumătate dintre aceștia sunt din regiunea Moldovei, scrie Ziarul Evenimentul.
„La Administrația Prezidențială am făcut un grup interinstituțional care a luat fiecare aspect al acestei probleme, a încercat să-l înțeleagă și, mai ales, să găsească soluții. Un lucru identificat a fost dificultatea pe care statul român o are în a identifica numărul copiilor aflați în această situație. Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Autoritatea Națională pentru Protecția Copiilor spun că sunt 90.000 de copii, Ministerul Educației vreo 150.000, iar organizațiile neguvernamentale între 250.000 și 300.000, număr care, după părerea mea, este mai aproape de adevăr. Statul român nu a fost în măsură să-și armonizeze datele. Înainte de a trece o lege, trebuie să facem un lucru simplu: să ne unim eforturile la nivel local și al școlilor, al Ministerului Educației, pentru a îngloba toate datele care vin din teren. Nu în ultimul rând, este nevoie de politici publice centrate pe școală, pentru că abandonul școlar reprezintă un risc major pentru acești copii”, a afirmat Sandra Pralong, Consilier de Stat în cadrul Administrației Prezidențiale.
