De mai bine de o lună, dinspre Opera Națională Română Iași nu se mai aud voci de protest, ci doar glasurile artiștilor care repetă. ZiarulEvenimentul scrie că „s-a strecurat” pentru câteva clipe în spatele cortinei și au stat de vorbă cu noua direcțiune – managerul interimar Daniel Șandru și tenorul Andrei Fermeșanu, coordonatorul artistic al instituției de cultură care de câțiva ani a fost mai mult un teatru de război decât un loc de delectare pentru suflet.
– În urmă cu o lună ați preluat mandatul de manager interimar al Operei Naționale Române Iași. Mulți zic că ați avut curaj să acceptați misiunea.
Daniel Șandru – Este o provocare și nu este prima primită în spațiul cultural, așa cum a fost când am preluat conducerea revistei Timpul, sau în 2016, când am construit de la zero Departamentul Centenar. Provocarea legată de Opera Națională Română Iași mi-a venit „ca o mănușă’. Am acceptat invitația pe care mi-a făcut-o ministrul Culturii, Bogdan, Gheorghiu, în ideea că am un mandat limitat, foarte clar, lansat sub semnul echilibrului, direcție clar specificată inclusiv în declarația ministerială. După cum se știe, la Operă se acumulase multă tensiune, erau nemulțumiri din partea angajaților, colegii mei de astăzi. În perioada celor peste 30 de zile (din cele 60 – n.r.) pe care le-am lăsat în spatele mandatului interimar cred că am reușit să mai reduc din ele. Sunt niște pași importanți pe care i-am făcut alături de colegul meu, tenorul Andrei Fermeșanu, eu pe partea administrativă, el pe partea artistică. Toate deciziile sunt luate în comun, sunt discutate cu colegii din cele șase compartimente ale Operei.
– N-ați simțit că pășiți pe gheață subțire?
Daniel Șandru – Gheața părea subțire la început pentru că, sigur, este o noutate pentru mine să manageriez o instituție de amploarea și prestigiul Operei Naționale din Iași. Cred că este nevoie și de curaj, poate și de o doză de inconștiență, și pun ghilimelele la locul lor, dar sunt mulțumit și pot privi cu satisfacție la tot cee ace am reușit să fac alături de toți colegii și mare parte grație lor în această perioadă de mandat.
– Mai exact?
Daniel Șandru – În primul rând, am reușit să pun la punct un proiect pe care îl intitulez, împrumutând titlul unei cărți semnate de Umberto Ecco, Opera Aperta. Sigur, la Ecco semnificația titlului este cu totul alta, este o chestiune legată de hermeneutică și de interpretare. Prefer acest joc de cuvinte pentru că înseamnă opera deschisă, înseamnă transparență, democratizare decizională, spargerea monopolului decizional care exista și care a fost reclamat de către colegii mei. Este important să implicăm în deciziile noastre deopotrivă administrative și artistice toate compartimentele pe care le are Opera în forma ei de organizare. Am deschis ușa managerului și spre interior, dar și spre exterior. Împreună cu maestrul Andrei Fermeșanu am reușit să reinstituim două structuri foarte importante, care existau doar pe hârtie – Consiliul Artistic, constituit prin vot, la care am invitat și personalități marcante ale Iașului, care nu sunt angajați ai instituției de spectacole, și Consiliul Administrativ.
– Ați amintit și de un proces de rebranding. Are nevoie Opera de o îmbunătățire a imaginii?
Daniel Șandru – Alături de colegii mei vrem să creăm o nouă imagine a Operei, în sensul de a schimba tot ce ține de imagologie, de la partea grafică până la modul în care arată siteul, dar și în ceea ce privește comunicarea și interrelaționarea cu celelalte instituții din Iași cu care deja am început să purtăm discuții de la zona academică și liceală, până la zona arondată instituțiilor de spectacole și mă gândesc la parteneriatul cu Filarmonica de Stat „Moldova”, cu Ateneul Național din Iași. Din perspectivă artistică globală, Opera stă cu siguranță bine. Din perspectivă instituțională, cred că pot fi aduse unele ajustări pentru că orice manager, oricum s-ar numi el, trebuie să-și pună amprenta.
– Ați vorbit despre parteneriate artistice, foarte importante.
Andrei Fermeșanu – Grație lor vom avea pe scenă nume importante și trebuie să încep cu Corul de Copii al municipiului, în baza colaborării cu Ateneul Național Iași. Dacă nu ar fi existat această colaborare, nu am fi avut-o pe Raluca Zaharia, dirijorul corului și angajat al Ateneului. Evident, nici copiii nu ar fi fost pe scenă. Prin această punte de legătură cu Ateneul vom reuși să-i avem și în spectacole, în Boema, Tosca, unde sunt coruri destinate copiilor, dar și o gală destinată lor, așa cum va fi cea de pe 1 Iunie. Este un lucru benefic că am găsit această înțelegere a managerul Ateneului, Andrei Apreotesei, și sperăm să se mențină pe o perioadă cât mai îndelungată pentru că spectacolele vor continua. Mai mult, strict în această sferă a repertoriului destinat copiilor, vrem să facem un pas mai departe și să reintroducem spectacolele destinate lor, care au ca tematică poveștile copilăriei. În același timp, ne dorim ca și interpreții să fie copii.
– Ceva îmi spune că pregătiți o surpriză…
Andrei Fermeșanu (zâmbește) – Așa este. Am identificat una dintre lucrările maestrului Sabin Păutza, intitulată „O poveste de dragoste”, scrisă special pentru Opera Națională Română din Iași. Avem partitura în bibliotecă și vom începe cât de curând studiul în cadrul fiecărui departament și sperăm să o oferim publicului din viitoarea stagiune.
– Vă gândiți poate și la o Operă pentru copii, așa cum este la București?
Andrei Fermeșanu – Da, ar fi și această idee. Sunt piese frumoase, cum ar fi Motanul încălțat, Peter Pann. Trebuie să fim foarte atenți la drepturile de autor pentru că în unele cazuri se plătesc și trebuie găsită varianta în care fie să ne permitem acest lucru din vânzarea biletelor, din venituri proprii, sau să căutăm variante alternative, poate la fel de tentante, libere de drepturi de autor. În această situație, selecția continuă.
– Cum veți alege repertoriul?
Andrei Fermeșanu – În primul rând, baza o reprezintă ceea ce deja avem și vorbim despre titluri clasice. Niciodată nu vei putea alcătui un repertoriu fără să incluzi Mozart, Rossini, repertoriul verist și aici vorim despre Puccini sau Leoncavallo. Trebuie să ții cont de o cursivitate stilistică și cronologică. Este de dorit să pleci cu baroc, să treci prin clasicism, să faci Bel Canto, să ajungi la Verdi și apoi verism. Desigur, ne-am dori și impresionism, expresionism și creație românească din contemporaneitate, dar deja vorbim de un capitol mai puțin accesibil și cred că toate aceste lucruri trebuie pregătite. Trebui să ai un repertoriu care să vină în întâmpinarea publicului.
– Revenind la colaborările cu celelalte instituții de cultură, sunt o premieră pentru Opera din Iași
Andrei Fermeșanu – Sunt o premieră pentru că, dacă au existat au fost pasagere, iar noi vrem să le permanentizăn. Și uite că iarăși vă spun un lucru în premieră – de curând am primit o invitație de la managerul interimar al Operei Național București, Daniel Jinga, pentru o colaborare la Bărbierul din Sevilla. Ei nu au un titlular pentru rolul Contelui de Almaviva și ne-au invitat să le oferim un artist. Întâmplător, eu interpretez acest rol și voi merge la București Pro Bono. Vom avea un partenerat instituțional și în momentul în care noi vom avea nevoie de sprijin la Tosca, unde nu avem un Scarpia de-al casei și nici Don Giovanni titular, vom face acest schimb – eu voi merge la București, iar un artist de acolo va sosi la Iași. Această colaborare ne permite să nu plătim un onorariu suplimentar, iar pentru binele instituției este un lucru extraordinar, mai ales într-o perioadă în care cultura trece o punte cam îngustă și trebuie să o depășim cu bine Veniturile fiind mult diminuate, trebuie să găsim tot felul de soluții pentru a supraviețui. În același timp, încercăm să rămânem aproape de public, de aceea spectacolele difuzate în mediul online sunt în regim gratuit. În momentul în care scenele se vor redeschide, sperăm să recuperăm acest decalaj prin sporirea numărului de spectacole, dar și prin montarea unei scene suplimentare pe care vor putea susține gale de operă, recitaluri de pian.
– Recunosc, planurile sunt ambițioase. Ce vă doriți să vedeți la final de misiune?
Daniel Șandru – Eu mi-aș dori să văd o stare de normalitate, așa cum este necesară în orice instituție de cultură. Asta înseamnă că oamenii pot veni la Operă cu bucuria împlinirii actului artistic, că publicul va fi mulțumit de tot ceea ce va putea viziona pe scenă, că vom putea atrage mai mulți tineri și vom avea acest parteneriat de unire prin cultură a tuturor instituțiilor relevante din Iași, dar și din afara lui. Am avut deja o discuție cu Ion Grosu, directorul Operei din Chișinău, și imediat ce condițiile sanitare ne vor permite, vom încheia prima colaborare cu artiștii de peste Prut. Asta îmi doresc eu – starea de normalitate, un echilibru asigurat, o completă și deplină legalitate atât administrativ, cât și financiar.
Andrei Fermeșanu – Sunt convins că tot ce ține în a-și face treaba, soliștii și toți cei din celelalte compartimente ale Operei sunt pe deplin conștienți de misiunea lor și nu au nevoie de impulsuri suplimentare. Mi-aș dori, strict pentru relațiile dintre ei, să ajungem, atunci când vom trage o linie la final de mandat, la un grad de coeziune mai mare decât ceea am găsit la preluarea misiunii. Ei între ei să ajungă la acel nivel la care să nu mai existe Noi, Voi, Ai lui, ai lui Petru, ai lui Chefa, ai lui Apollo, să avem o unitate, un corp care se ocupă exemplar de partea artistică și care la nivel de relații interumane să nu aibă conflicte, animozități. Sigur, nu dincolo de ceea ce există într-o lume normal și una ideală, dar fără să exceadă un prag minim. Strict pe linia mea, îmi doresc să lărgim foarte mult repertoriul – numărul de titluri să fie mult mai mare. Ca o dorință personală, aș vrea să avem mult mai multe opere din acest segment de Bel Canto. Nu avem deloc Benini, Donizetti poate fi mult exploatat, sunt multe titluri necântate, din Rossini nu avem decât Bărbierul din Sevilla. Avem în teatru toate aceste voci de tipologie lirică și lirică lejeră, trebuie doar să le distribuim pe nișa lor și atunci vom avea rezultate. A pune niște titluri foarte cunoscute, dar pentru care tu nu ai voci, nu înseamnă decât că vei cheltui ca să le aduci din afară, ceea ce nu este neapărat un lucru rău, însă trebuie să fie în corelație cu exercițiul tău bugetar și cu un beneficiu pe care îl aduci trupei pe care o ai. Îmi doresc mai multe titluri aplicate artișilor din Opera Națională Română Iași.
