Anul 2016 a adus în câteva orașe din România speranța unor candidați „noi”, din afara spațiului politic. România venea după tragedia de la Colectiv și speranța schimbării a pătruns cu precădere în comunități, acolo unde nu doar că aveau loc primele alegeri după cea mai mare tragedie a României după 1989, dar chemarea la urne era un test în sine pentru cum va arăta „noua” clasă politică.
București, Iași, Târgu Mureș și Bacău au fost orașele unde speranțe de „oameni noi” au beneficiat de un apreciabil sprijin popular. La Iași, deși exista o alternativă reală la primarul interimar Chirica, cel care fusese vreme de peste un deceniu locotenentul numărul 1 al lui Gheorghe Nichita, reținut, arestat, ajuns satiră națională, peste 13.000 de ieșeni, un număr realmente impresionant, au fost seduși de aerul proaspăt, inocența, spiritul inventiv al unui tânăr dintre cei peste 20.000 de IT-iști care populează orașul de câțiva ani buni.
Vedeta Andrei Postolache nu a câștigat cu un proiect construit pe nevoile orașului, cu soluții concrete, ci cu un discurs mai degrabă din afara politicii, făcând piruete interesante atunci când răspundea adversarilor, sau când i se cereau să aducă date și măsuri concrete. Un amestec, așadar, de prospețime, lipsă de coloratură politică, totul presărat cu un aer fin de populism. Rețeta – nu nouă, brevetată demult în numeroase state europene – a beneficiat de un sprijin important al unor oameni influenți din oraș, mai ales din zona celui mai important cotidian local, dar și din alte straturi „înalte” ale comunității. Susținerea a fost hotărâtoare nu neapărat sau nu doar prin logistica pusă la dispoziție, ci mai ales printr-un ajutor în spatele ușilor, dar care, percutând între două mari partide care-și disputau Primăria, a reușit să reducă decisiv șansele ca actualul edil să rămână director tehnic al Primăriei.
În 2016 nu a fost o campanie foarte dură, dar nici una simplă. Andrei Postolache a beneficiat de statutul de victimă, prin prisma mesajului legat de neînscrierea partidului politic „Pentru Iași” în cursa electorală și astfel ratând șansa de a candida pentru Consiliul Local Iași cu o listă de candidați. Liberalii și foștii democrat-liberali au fost mitraliați pentru acest lucru, acuzați fiind că fuseseră în spatele unor tertipuri juridice prin care i-ar fi blocat înscrierea formațiunii. Dovezile nu au fost foarte concludente, dar cert este că mesajul că Andrei Postolache a fost oprit din a-și valorifica șansele alături de colegii din proiectul de partid politic local, a fost foarte bine și atent distribuit, astfel încât postura de victimă s-a adăugat profilului celui care vrea să schimbe nu doar orașul, ci și clasa politică locală și – eventual – modul de a face politică și nu e lăsat.
Înfrângerea de la localele din 2016 i-a costat mult pe liberali și l-a avantajat și mai mult pe Mihai Chirica. A rezultat un primar ales cu o majoritate confortabilă, dar și cu un consiliu local și mai ușor de dirijat. Fragmentat, dominat de PSD, dar și de partide noi – ALDE și PMP care au prins la mustață câte două mandate de consilier, astfel încât sarabanda proiectelor de hotărâre negociate în spatele ușilor a început din plin.
Andrei Postolache începea așadar mandatul din statutul de vedetă, care făcuse o figură în marea politică. Extinderea USB și transformarea în USR nu a picat bine lui Postolache. Au urmat numeroase cacofonii, prin care partidul „Pentru Iași” rămâne talentul născut speranțe, ce promite- prin spusele lui Postolache –să-și ducă misiunea la îndeplinire: câștigarea Primăriei și a modului de a face politică, impunerea de oameni noi și apelul la o generație a cărei implicare și misiune rămâne și astăzi un mare mister. Odată cu alegerile parlamentare Pentru Iași s-a integrat cumva în misiunea USR, fără a avea candidați. A rămas neclar cine nu a vrut pe cine, dar cert este că dl Postolache ne asigură astăzi că putea foarte bine să deschidă nu doar lista USR la Iași, ci și a liberalilor! Așa să fie oare?
Conducerea USR a fost preluată de dinamica și extravaganta Cossette CHichirău, opusă lui Postolache ca stil de a face politică. Cossette a devenit imediat o voce în USR și, încetul cu încetul, Andrei Postolache s-a pierdut în fundal, printre ambițiile sale înfrânte de un partid nou cu vocație națională și, probabil, frustrarea de a trebui să intre într-o competiție internă politică ce lui i se părea că o câștigase și nu trebuia să se mai bată pentru nimic.
Dincolo de aceste probleme interne, misiunea lui Andrei Postolache în consiliul local a fost o mare „țeapă” românească pentru cei 13.000 de ieșeni care și-au pus speranțele în el. În toți cei aproape trei ani, Postolache s-a remarcat cu un singură propunere de HCL, de a permite bicicletelor și câinilor de companie să se plimbe prin parcul Copou.
Andrei Postolache a fost un fel de Vineri pentru consilierii locali. Dacă Robinson Crusoe ar fi trăit, Postolache ar fi fost cu siguranță poreclit „Vineri”. Deși asista la tot ce se întâmpla în CL, a preferat să tacă, să tacă și să tacă. Timp de trei ani. S-au zguduit zidurile Palatului Roznoveanu la câte scandaluri publice au fost în ultimii trei ani, de la aprobarea de proiecte ilegale și controversate, până la alocări bugetare incredibile, pomeni electorale, diriări de fonduri către PSD sau clineți de-ai primarului Chirica. Bugete cheltuite pe nimic, investiții ratate, astfel încât după trei ani, primarul Chirica se îndreaptă cu viteză către titlul de cel mai slab edil pe care l-a avut Iașul în cei treizeci de ani.
Niciodată Andrei Postolache nu a ieșit din confortul său, din lipsa de inițiativă, din tăcerea impusă și atent calculată mai ales atunci când adversarii primarului îi cereau să reacționeze. Andrei Postolache nu a avut nici 1% din ceea ce colegul său (fost) de partid, Nicușor Dan făcea la București sau din activismul altor consilieri locali din alte partide din Iași sau din țară care fac realmente opoziție.
Consilierul independent și apoi USR, Andrei Postolache, dădea interviuri în presa locală în care spune cu mândrie „Chirica nu-i Nichita”, ca și cum diferența de calitate, status, performanță se vedea la cârma administrației, Chirica fiind „altceva”, o variantă de viitor. Cu atitudinea sa, cu astfel de declarației și cu lentoarea și non-combatul său, Andrei Postolache a tras puternic scaunul de sub picioarele USR la Iași. Tabloul spart din geamul USR va dăinui mulți ani acolo.
Andrei Postolache a fost un Vlad Nedelcu sau unul dintre consilierii care au tăcut cel mai mult și nu au fost deloc deranjați de ceea ce este în Iași. Marea problemă a lui Andrei Postolache nu s-a declanșat vineri, ci odată cu alegerea sa din 2016. Având 13.000 de ieșeni în spatele său, Postolache trebuia sa fie cea mai activă voce din Consiliul Local, să domine agenda public, să se suie pe ilegalitățile primarului și ale aparatului primăriei, să fie mereu în stradă alături de cetățeni sau unde urgența o cerea. Nici un alt consilier local nu avea legitimitatea lui Postolache, dar acu, după comedia votului de vineri, a demisiei și a revenirii, nici un consilier local nu este mai caraghios decât Postolache.
Și cât de dezamăgitoare trebuie să fi fost pentru ieșeni știrea în care Postolache dădea vineri votul decisiv pentru clanul Asimionesei, cel care terorizează de ani de zile instituțiile, mediul de afaceri local, persoane fizice și juridice deopotrivă. Raționamentul și declarațiile publice ale lui Postolache l-au adâncit în ridicol, comentariile de pe pagina sa de Facebook ( Aceeași pagină care-l ridica în sus acum trei ani!) demonstrând furia susținătorilor săi. Explicațiile puerile, chiar pline de aroganță și autosuficiență, au demonstrat o încercare disperată de a mai salva ceva din capitalul său politic. Premiantul clasei prins când copia la ora de religie! Tocmai într-o afacere imobiliară și tocmai servind interesele clanului Asimionesei! Așa a murit politic Andrei Postolache, așa vor vorbi ieșenii despre această întâmplare penibilă mult timp de –acum înainte! El pare acum un consilier fugit de undeva, cum erau consilierii PPDD după ce partidul se pulverizase, pe care-i cumpărau primarii, la nevoie, la ședințe.
Pe termen lung, ceea ce a făcut Postolache va fi o mare palmă pentru partidele noi, dar și partidele de dreapta. Andrei Postolache va rămâne în legenda orașului, ca o mare păcăleală pentru ieșeni, va întări teoria conspirației, va aduce și mai multă dezmăgire și va adăuga la frustrările locului încă una: metodă brevetată de păcălit 13% din electorat.
