Un expermiment efectuat de un grup de oameni de ştiinţă de la Universitatea Columbia din New York, condus de Hod Lipson, în cadrul căruia a fost creată o mașină capabilă să prezică acțiunile altei maşini doar prin observarea ei, a demonstrat că la aceşti roboţi s-a aprins o primă scânteie de empatie. Rezultatul studiului, publicat în “Scientific Reports“, reprezintă primul semn al faptului că până și la roboți ar putea exista o Teorie a minții, capacitatea ființelor umane de a se pune în pielea altora pentru a anticipa acțiunile lor. Rezultatul pune bazele unei comunicări mai eficiente atât între roboţi, cât și între roboţi și oameni.
Capacitatea de a prezice acțiuni viitoare în baza observației “poate îmbunătăți semnificativ sintonia și gradul de interacțiune naturală a unui robot cu un om, din moment ce bariera lingvistică este depășită în executarea sarcinilor în care sunt necesare, de exemplu, coordonarea sau acordul reciproc“, observă Antonio Frisoli, de la Scuola Superiore Sant’Anna din Pisa. Gândindu-ne la viitorii roboți dedicaţi muncilor casnice, adaugă profesorul, “ne putem imagina roboți capabili să ne susțină acțiunile într-o manieră colaborativă și eficientă“.
Ființele umane învață încă din copilărie să prezică acțiunile altora, iar această abilitate ne permite să trăim și să lucrăm împreună cu succes. Roboții, în schimb, până la experimentul Universității Columbia, nu reușiseră să implementeze acest tip de comunicare socială. Conform ANSA, în timpul experminetului, un robot a trebuit să caute cercuri verzi și să se îndrepte spre ele, însă a existat o problemă: uneori, cercul verde era ascuns de o cutie de carton roșie și, în acel caz, robotul ori căuta un alt cerc verde, ori se bloca. Între timp, un alt robot observa scena dintr-un unghi care nu ascundea niciun cerc verde și, după ce și-a observat partenerul timp de două ore, a început să anticipeze ținta și ruta celeilalte mașini.
Cercetătorii cred că, în ciuda faptului că stilul de comportament al roboţilor este mult mai simplu decât cel al oamenilor, acesta ar putea reprezenta o formă primitivă de empatie. Tot conform lui Frisoli, experimentul “a măsurat o formă primitivă de empatie între doi roboți, înțeleasă ca fiind capacitatea unui robot de a prezice comportamentul unui alt robot în absența comunicării verbale şi numai printr-o analiză vizuală a comportamentului celuilalt partener“.
Dacă roboții vor ajunge să anticipeze ceea ce gândesc oamenii, vor apărea probleme etice importante. Cum ar fi de exemplu, aşa cum subliniază Frisoli: “În ce măsură un robot poate lua decizii autonome, în baza predicției sale? Poate un robot, anticipând gândirea omului, să-l manipuleze pe acesta și să devină ceva mai mult decât un simplu executant al sarcinilor? Toate acestea sunt aspecte care merită o reflecție atentă“, conchide expertul.
