Aşa ar putea fi numit Palatul Culturii. Concluzia aparţine cercetătorilor ieşeni, după consultarea unor documente inedite din arhivele ruseşti.
Prof.dr. Laurenţiu Radvan, de la Facultatea de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, alături de doctorandul Mihai Anatolii Ciobanu, a descoperit noi planşe ale Palatului Culturii în arhivele de la Moscova care i-au ajutat să ajungă la o concluzie care schimbă fundamental modul în care vorbim despre Palatul Culturii.
Aceştia susţin că refacerea Palatului, realizată la începutul secolului trecut de către arhitectul Ion Berindei, respectă atât de fidel planurile Palatului ridicat de Alexandru Moruzi şi refăcut de Mihail Sturza încât putem vorbi despre un singur palat, „Palatul din Iaşi“, care are astfel de o istorie de mai bine de 200 de ani.
„Planurile de la 1807, alături de cercetările desfăşurate cu ocazia renovării recente a Palatului Culturii, demonstrează nivelul surprinzător de continuitate care există între palatul lui Moruzi şi actuala clădire. Arhitectul Ion Berindei a încorporat în palatul de azi mult mai mult decât se credea.
Alături de segmente din fundaţii, o bună parte din zidurile iniţiale, la nivelul parterului şi chiar etajului, au fost păstrate, la fel cum vechiul plan l-a influenţat pe cel nou. Mai mult, arhitectul deşi a rupt cu stilul arhitectonic anterior, preferând o variantă neogotică, a păstrat elemente importante din simetria vechii clădiri.
Turnul central şi cele două laterale includ bolţi de trecere. De asemenea, o privire atentă relevă păstrarea aceluiaşi număr de ferestre la parter, 48, grupate câte 24 pe fiecare latură, cu alternanţă similară, precum la primul palat.
Toate acestea reprezintă suficiente argumente să integrăm istoriile palatului“, se precizează într-o lucrare ştiinţifică recentă realizată de aceştia.
Unde era moara de vânt care a dat numele dealului
Cei doi cercetători au descoperit în arhivele ruseşti trei planuri inedite, din acelaşi an, 1807, care au fost realizate imediat după ocuparea oraşului şi Moldovei de către ruşi în cadrul războiului cu turcii din perioada 1806-1812. Este vorba despre un plan al oraşului şi al împrejurimilor, un plan al Curţii domneşti amenajate de Alexandru Moruzi şi un plan al noului palat ridicat de domnitor.
Reprezentarea grafică a Palatului lui Moruzi e aproape o operă de artă – fiecare detaliu este scos în evidenţă pe planşa respectivă deosebit de fidel, de la nivelul culorilor la aspectul general al faţadei. În planul oraşului descoperit, cercetătorii au făcut câteva observaţii legate de importanţa sa.
Ei au punctat că în acesta, faţă de ultimul plan cunoscut, din 1789, se observă că se realizase o extindere a curţii Mitropoliei, apar pentru prima dată câteva biserici ortodoxe ridicate recent acelei perioade, printre care şi Toma Cozma, în zona Ciurchi se vede pentru prima dată bine delimitat cimitirul evreiesc, iar în plan apare şi prima reprezentare a Poştei din Copou, pe lângă viitorul parc.
Un lucru esenţial este însă înregistrarea locului unde s-a aflat moara de vânt, care dă numele dealului pe care se va construi Spitalul Regional de Urgenţă.
„Foarte preţioasă este înregistrarea locului unde s-a aflat moara de vânt ce a dat şi numele dealului şi străzii din Iaşi, într-o margine a cimitirului Sfinţii Petru şi Pavel de azi. Nu departe de poziţia acestei mori s-au făcut observaţii astronomice în 1828, după cum apare notat pe planul din acel an“, se precizează în textul celor doi cercetători.
Palatul era cea mai mare clădire din Moldova în 1807
Planul care tratează Curtea Domnească din 1807 arată progresul făcut de Alexandru Moruzi în refacerea acesteia. În 1802, când s-a întors în Moldova după o domnie în Ţara Românească, Curtea Domnească era în cel de-al 18-lea an de când nu mai era folosită, distrusă de un puternic incendiu la finalul anului 1784.
Însă cel de-al treilea document identificat în arhive arată pentru prima dată felul în care arată în interior clădirea noii reşedinţe domneşti, iar harta i-a ajutat pe cercetători să constate faptul că palatul era cea mai mare clădire din Moldova, 8.600 de metri pătraţi suprafaţa generală a construcţiei.
„În partea de jos a acestui plan se află o reprezentare fidelă a faţadei, fidelă pentru că este identică cu cea mai veche imagine a clădirii, păstrată într-o compoziţie de pe o tavă de porţelan a pictorului vienez Schufrid din 1814 care prezintă alaiul lui Scarlat Calimah în faţa edificiului. Aplicând informaţiile date de scara planului putem identifica şi măsurile clădirii: lungimea era de cca 142 de metri, lăţimea – la aripa de răsărit, cea mai extinsă – fiind de 60 de metri. Suprafaţa generală a construcţiei era impresionantă pentru acea vreme“, se punctează în lucrarea citată.
Cu tot cu cele trei vestibule deschise, palatul avea la parter 40 de încăperi şi la etaj 46, în total era încălzit de 64 de sobe, iar cea mai mare încăpere din palat era sala tronurilor, 380 de metri pătraţi, care era şi cea mai înaltă.
În ceea ce priveşte costurile noului palat, ele au fost estimate în jurul sumei de 1 milion de lei, o sumă enormă la vremea respectivă, în condiţiile în care toţi dascălii de la şcoala grecească din perioada respectivă din Moldova primeau cumulat 100 de lei pe lună.
