O carte recent apărută dezvăluie maltratarea Nadiei Comăneci în timpul dictaturii din România

0
771

Cartea „Nadia și Securitatea”, scrisă de istoricul Stejarel Olaru și publicată recent în România, a dezvăluit relele tratamente suferite de Nadia Comăneci, legenda gimnasticii, vedetă a Jocurilor Olimpice de la Montreal în 1976 și de cinci ori medaliată cu aur la olimpiade, din partea Securității, poliția secretă română, în timpul dictatorului Nicolae Ceaușescu (din 1967 până în 1989), potrivit lequipe.fr.

Stejărel Olaru a avut acces la dosare nepublicate ale Securității, la rapoarte desecretizate alcătuite din note informative și conversații telefonice interceptate de fosta poliție politică. 

Instrument de teroare al unuia dintre cele mai represive regimuri ale blocului comunist, Securitatea urmărea milioane de români pentru o glumă la adresa lui Ceaușescu, pentru o întâlnire cu un străin sau cu o rudă care locuia în Occident.

În cazul Nadiei Comăneci a existat un întreg dispozitiv format din agenți secreți, medici, oficiali ai Federației de Gimnastică, dar și din pianistul sau coregraful echipei românești de gimnastică. 

Olaru scrie că antrenamentele Nadiei semănau mai mult cu un dresaj. „Fetele sunt lovite atât de tare, încât suferă hemoragii nazale”, a transmis un informator, referindu-se la „teroarea și brutalitatea” din timpul antrenamentului. Într-un interviu din anul 1977, care nu a fost publicat niciodată, dar a cărui existență e dezvăluită în carte, Nadia Comăneci povestește că a fost „insultată” în mod repetat, dar și pălmuită, după ce a luat 300 de grame în greutate. Ea afirmă și că a suferit în mod regulat de foame până în punctul în care „abia se mai ținea pe picioare”.

În jurnalul pe care îl ținea la acea vârstă, Comăneci descrie bătăile suferite de fete atunci când ratau un exercițiu, relatează un informator al Securității care îi citise caietele.

Forțate să se antreneze până la epuizare, chiar și atunci când erau rănite, tinerele sportive au fost, de asemenea, lipsite de îngrijiri medicale. Mama tinerei gimnaste se plânsese și ea la Federație și ceruse să vorbească direct cu Nicolae Ceaușescu. Întrevederea a fost însă anulată în ultimul moment, fără explicații.

Numită „Eroină a Muncii Socialiste” de către dictator, Nadia Comăneci nu a scăpat de hărțuiri. A fost „chinuită, intimidată, umilită”, după cum spune Stejărel Olaru. 

După retragerea sa din sport, în anul 1984, Nadia a devenit „prizonieră” în țara sa, fiindu-i interzis – cu rare excepții – să călătorească în străinătate.

Cu toate acestea, tânăra a reușit să treacă ilegal frontiera cu Ungaria la sfârșitul lunii noiembrie 1989, după care a solicitat azil politic în Statele Unite. Ultimul raport al Securității despre ea datează din data de 20 decembrie, cu doar două zile înainte de căderea lui Ceaușescu.

Atent în a discerne rapoarte și note informative „ce pot fi false ori rău intenționate”, Olaru susține că a avut mai multe discuții cu fosta gimnastă, acum în vârstă de 59 de ani. Deși nu a acordat interviuri după publicarea cărții, Comăneci a confirmat că a fost în contact cu Stejărel Olaru.

„Nadia consideră că a făcut ceea ce i-a dictat ambiția”, a spus autorul cărții, înfățișând o sportivă „rebelă” și „luptătoare”, care a putut să-și revină după grelele încercări la care a fost supusă. […] ”Departe de a fi fost privilegiată, așa cum a fost prezentată atunci, Nadia a fost o victimă a regimului”.