La 26 octombrie 1860, era inaugurată prima instituţie de învăţământ superior din România, Universitatea din Iaşi, în prezenţa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în atmosfera de sărbătoare a Unirii Ţării Româneşti şi a Moldovei, potrivit site-ului instituţiei, www.uaic.ro. Universitatea poartă numele domnitorului căruia i se datorează acest act fundamental de cultură românească: Alexandru Ioan Cuza.
Primul sediu al Universităţii din Iaşi, din anul 1860, a fost casa Calimah-Ghika, o clădire impunătoare din fosta Uliţa Goliei. În acest sediu a funcţionat până în anul 1897, când a fost inaugurată clădirea din Copou.
De la înfiinţarea sa şi până în prezent, structura Universităţii din Iaşi a fost într-o continuă schimbare, în armonie cu evoluţia societăţii şi culturii române. Universitatea a avut la început doar trei facultăţi: Facultatea de Filosofie, Drept şi Teologie. Ca urmare a legii învăţământului din 1864, Universitatea s-a reorganizat în patru facultăţi: Facultatea de Litere şi Filosofie, Facultatea de Ştiinţe fizice, matematice şi naturale, Facultatea de Drept şi Facultatea de Medicină, inaugurată abia în 1879. După numai câţiva ani de funcţionare, Facultatea de Teologie a fost desfiinţată din cauza numărului său mic de studenţi.
Stimulată de o nouă lege în 1898, Universitatea din Iaşi a reuşit să-şi diversifice profilul, să-şi mărească numărul de secţii, departamente, materii predate şi activităţi ştiinţifice. În acea perioadă s-a remarcat o dezvoltare spectaculoasă a Facultăţii de Ştiinţe: în 1892 au luat fiinţă Catedrele de Chimie Organică şi Chimie Anorganică cărora li s-a alăturat, în 1906, Chimia Agricolă. În cadrul aceleiaşi facultăţi un mare succes a fost crearea Şcolii de Electricitate, în 1910. După începuturile ei modeste din 1879, Facultatea de Medicină a dobândit, în 1889, o organizare şi un profil care să permită formarea specialiştilor cu o înaltă calificare profesională capabilă să răspundă exigenţelor sociale ale acelor timpuri, notează sursa citată anterior.
Perioada imediat următoare Unirii Naţionale din 1918 s-a caracterizat prin evoluţia remarcabilă a universităţii ieşene, în concordanţă cu cerinţele societăţii româneşti şi ale progresului european din acea vreme.
Legile Învăţământului din 1932, 1937 şi 1938 au favorizat atât evoluţia ştiinţelor, cât şi dezvoltarea departamentelor Universităţii: Medicină şi Farmacie, Ştiinţe, Drept, Filosofie şi Litere, şi Agricultură. În anul 1933, subsecţia de învăţământ agricol, inclusă în secţia de ştiinţe aplicate, s-a transformat în Facultatea de Ştiinţe Agricole. Celelalte două ramuri ale secţiei (Şcoala Electrotehnică şi Secţia de Chimie Tehnologică) s-au reorganizat în 1937, dând naştere Institutului Politehnic „Gheorghe Asachi” din Iaşi, căruia i s-a alăturat şi Facultatea de Ştiinţe Agricole un an mai târziu.
În perioada interbelică, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” se putea mândri că ajunsese la nivelul instituţiilor europene de acelaşi rang, atât din punct de vedere al administrării şi organizării, cât şi al programelor didactice.
După cel de-al Doilea Război Mondial, regimul de democraţie populară a obligat universităţile să promoveze o educaţie în spirit comunist, menţionează www.uaic.ro. Reforma învătământului din 1948 a impus primii paşi pentru îndeplinirea acestei sarcini, urmată de reformele din 1968 şi 1978. Ideologia comunistă a adus schimbări radicale în Universitatea din Iaşi, ca, de altfel, în întreg învăţământul superior din ţară. Multe discipline au fost cenzurate sau eliminate, numeroase programe didactice au fost supuse unei rigidităţi extreme, libertatea academică a fost restricţionată, în timp ce toate activităţile au fost ghidate sau verificate de organisme ale singurului partid politic existent, Partidul Comunist Român.
Tot în această perioadă, datorită unei cereri din ce în ce mai mari de specialişti în economie, s-a resimţit nevoia înfiinţării Facultăţii de Ştiinţe Economice (1962), după ani îndelungaţi în care cursuri de Economie Politică, Doctrine Economice şi Finanţe Publice au fost predate în cadrul Facultăţii de Drept.
Astfel, în anul academic 1968-1969, existau deja opt facultăţi (Matematică-Mecanică, Fizică, Chimie, Biologie-Geografie, Drept, Filologie, Istorie-Filosofie, Economie), în timp ce în 1974 erau doar şapte, datorită transferului Facultăţii de Chimie la Institutul Politehnic.
Căderea regimului totalitar în 1989 a deschis noi perspective asupra învăţământului şi educaţiei în România. Formele organizatorice şi curriculare ce fuseseră impuse au fost imediat abandonate. Reconstrucţia universităţii a fost spontană şi radicală şi a cuprins toate domeniile: structura organizatorică, programa de studii, sistemul de comunicare, resursele umane. Autonomia universitară şi libertatea decizională au condus Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” spre ceea ce este astăzi: una din cele mai performante universităţi în România, standard pentru excelenţă în cercetare şi flexibilitate didactică.
Cu peste 24.000 de studenţi şi peste 700 de cadre didactice, universitatea se bucură în prezent de prestigiu la nivel naţional şi internaţional, având colaborări cu peste 500 de universităţi din străinătate. Odată cu adoptarea procesului Bologna, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” a devenit prima instituţie de învăţământ superior din România centrată pe student.
Universitatea din Iaşi a format savanţi de prestigiu, printre care se numără Grigore Cobălcescu, Petru Poni, Alexandru Philippide, Alexandru D. Xenopol, Dragomir Hurmuzescu, Alexandru Miller, Octav Mayer, Gheorghe Brătianu, Grigore T. Popa, Marin Sorescu, Gheorghe Platon, Alexandru Zub şi alţii.
Primul rector al universităţii ieşene a fost Prof. univ. dr. Ion Strat (Economist) în perioada 1860-1861. Din aprilie 2016, instituţia de învăţământ este condusă de fostul ministru al Justiţiei, prof. dr. Tudorel Toader. Alţi rectori ai Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” au fost, printre alţii: ep. prof. dr. Filaret Scriban – teolog, prof. dr. Titu Maiorescu – filosof, prof. dr. Nicolae Culianu – matematician, prof. dr. Alexandru D. Xenopol – istoric, prof. dr. Matei Cantacuzino – jurist, prof. dr. Alexandru Slătineanu – medic, prof. dr. Ion Creangă – matematician, prof. dr. Dumitru Oprea – economist etc.
Ca urmare a programelor derulate, a activităţilor de cercetare, a fondurilor atrase şi a dezvoltării în acest domeniu, în 2008 Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” a fost acreditată ca unitate a sistemului de cercetare-dezvoltare şi a primit din partea ministerului de resort, Premiul pentru publicaţii ştiinţifice internaţionale (2006), Premiul pentru lucrări ştiinţifice publicate în jurnale ISI (2007), Premiul I în „Topul excelenţei în cercetare” pentru Centrul de excelenţă CARPATH – Center for Applied Research in Physics and Advanced TecHnologies (2008).
În 2013, Universitatea din Iaşi ocupa locul 701+, aflându-se astfel printre cele mai bune o mie de universităţi din lume, alături de Universitatea din Bucureşti şi Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.
