Mira, povestea unui cățel pierdut

0
1920

Adăpostul pentru câini din Miroslava a reușit să ofere Iașului o poveste emoționantă despre Mira, cățelul pierdut care a reușit să își facă cei mai buni prieteni în timpul petrecut la adăpost.

Ne-a atras atenția modul prin care Toto-Prietenul animalelor, a reușit să transmită ieșenilor un mesaj cât se poate de frumos: să adopte câini, chiar dacă aceștia nu sunt de rasă. Iubesc la fel și sunt extrem de prietenoși și loiali.

Georgiana Olaru, cea care se ocupă de administrarea adăpostului din Miroslava a avut amabilitatea de a ne acorda un scurt interviu privind activitatea ei, povestindu-ne despre cum vede viitorul acestui loc pentru cățeii abandonați.

  • Cum a început toată povestea adăpostului de câini de la Miroslava?

Georgiana OlaruAdăpostul de Câini Miroslava este proiectul administrației publice locale, iar eu am acceptat să mă ocup de el înca din prima clipă în care mi s-a solicitat acest lucru. Am preluat coordonarea activității și în scurt timp a devenit proiectul meu de suflet, nu doar o sarcina de serviciu.

  • Am văzut pe pagina oficială de Facebook că s-au derulat mai multe campanii în acest an. Poți detalia ce a făcut Adăpostul Toto-Prietenul animalelor pentru Miroslava?

Georgiana Olaru: Toto – Prietenul Animalelor este un ONG creat pentru a susține acțiunile adăpostului de câini Miroslava și care își desfășoară activitatea în acest scop. Pe parcursul acestui an, prin intermediul parteneriatelor pe care Toto- prietenul animalelor le-a încheiat cu alte ONG-uri din țară și din străinătate s-au desfășurat trei campanii de sterilizare gratuită a câinilor cu sau fără stăpân din comuna Miroslava, participând echipe medicale din Iași și București. Susținem aceste proiecte deoarece prin controlul înmulțirii animalelor se poate reduce și rata abandonului. De asemenea, tot prin intermediul prietenilor lui Toto s-au îmbunătățit și condițiile de trai ale blănoșilor, construindu-se cuști, țarcuri și refugii pentru odihnă, dar și primind în dar pături și pernuțe pufoase pe care să lenevească sau hrană premium și tot felul de recompense.

  • Câți căței sunt acum în adăpost?

Georgiana Olaru: Din păcate, numărul cățeilor abandonați este foarte mare. În prezent, în cazarea adăpostului avem peste 200 de câini, atât juniori, cât și adulți. Pentru ei luptăm zi de zi să le găsim familii responsabile, care să îi iubească și să le ofere un cămin cald.

  • Cum v-ați pregătit pentru anotimpul acesta rece, astfel încât să oferiți cele mai bune condiții cățeilor care se află în îngrijirea voastră?

Georgiana Olaru: Pentru anotimpul rece le-am pregătit blănoșilor cuști călduroase pline cu paie în care nu vor simți temperaturile scăzute de afară. Pentru bolnăviori, puiuți și alți blănoși sensibili avem pături pufoase înăuntru, unde sunt în permanență supravegheați și răsfățați de personalul adăpostului. An de an ne străduim să oferim cele mai bune condiții cățeilor care nu au avut parte de o familie care să îi iubească și îngrijească.

  • Am văzut că se derulează o campanie foarte frumoasă prin care oamenii sunt îndemnați să adopte câini care nu sunt de rasă. Apelează oamenii la dvs. de obicei în această perioadă în care sunt căutați căței pentru a fi oferiți cadou copiilor?

Georgiana Olaru: Da, o întâmplare recentă ne-a inspirat pentru această companie. Sunt foarte multe persoane care sună sau vin la adăpost în ideea de a adopta un câine “de rasă”. Ei bine, câinii cu pedigree nu se găsesc în adăposturi, ci în canise. Totodată, toți acești căței care au caracteristicile unei anumite rase, nu sunt altceva decât niște metiși reușiți, de aceea încercăm să le explicăm oamenilor că orice câine ar adopta, vor primi aceeași dragoste în schimb. Mai mult, maidanezii, așa cum sunt numiți câinii fără stăpân, sunt cu atât mai recunoscători în monumentul în care își găsesc o familie. Sunt într-adevăr și persoane care adoptă în preajma sărbătorilor în ideea de a face cadou un animăluț . Ne bucurăm pentru fiecare adopție, însă susținem adopțiile responsabile. Cei care adoptă cuprinși fiind de spiritul sărbătorilor, trebuie să înțeleagă că preiau cățelul pentru toată viața acestuia. Adică își asumă un angajament pe termen lung, nu doar pentru luna decembrie, de aceea îi sfătuim să se gândească bine înainte de a face acest pas. Un cățel adoptat și abandonat ulterior sau lăsat în adăpost va fi un animal traumatizat, care va suferi foarte mult, lucru care e de preferat să nu se întâmple.

  • Ce planuri aveți în privința adăpostului pentru perioada următoare?

Georgiana Olaru: Pentru anul următor ne-am propus deja să modernizăm spațiul destinat activității medicale și să suplimentăm spațiile de cazare pentru ca blănoșii să beneficieze de mai mult confort. Ne dorim de asemenea să achiziționăm o ambulanță veterinară pentru a continua campaniile de sterilizare și a facilita deplasările în teritoriu. Comuna Miroslava are 13 sate în componență și o întindere teritorială vastă, de aceea ne-ar fi de mare ajutor. Sperăm că în timp oamenii vor înțelege că a avea un câine presupune asumarea unei responsabilități, la fel ca pentru orice alt animal și că abandonul nu este o soluție, ci sterilizarea. Pe toți cei care vor un prieten pe viață îi așteptăm la Adăpostul de Câini Miroslava unde cu siguranță vor găsi un suflet pe care să îl salveze.

 

Și pentru că nu uităm de Mira, cățelușa care s-a pierdut de stăpâni și a ajuns, printr-o întâmplare la Adăpostul din Miroslava, vă invităm să o citiți povestea ei:

Scrisoare către iubitorii de animale…”de rasă”

Mă numesc EMA și sunt un west highland white terrier norocos deoarece am o familie care mă iubește 
Acum aproximativ 2 săptămâni am ieșit din curte și vrând să mă joc cu niște prieteni m-am pierdut  Am rătăcit pe străzi în căutarea familiei mele însă nimeni nu m-a ajutat să o găsesc 😢
Acum 3 zile o mașină mare, albă, a oprit lângă mine. Un domn drăguț a coborât și m-a chemat. Flămândă și înfrigurată m-am dus spre el. M-a luat în brațe, am urcat în mașină și am ajuns într-un loc unde am primit apă și mâncare pe săturate și m-am încălzit.
Ulterior am aflat că acolo erau mai mulți căței care își căutau familii și așteptau cuminți să plece acasă. 🏠🐶
După ce m-am încălzit am ieșit într-un țarc unde mai erau niște căței cu care m-am împrietenit imediat și am așteptat ca cei ce m-au salvat de pe stradă să îmi anunțe familia că sunt bine.
Și da, imediat ce au aflat, părinții mei au venit după mine 😍 Sunt fericită!
Mă întorc acasă, dar am inima zdrobită pentru ei … cei care mi-au devenit prieteni în aceste zile….
Voi, toți cei care ați sunat să mă salvați, vă mulțumesc și vă rog salvați un alt suflet. Sunt mulți căței care deși nu sunt “de rasă” așa cum eu am norocul să fiu, sunt loiali și dornici să ofere afecțiune în schimbul unui cămin călduros…🐶 Și ei sunt la fel ca mine. Nu ne diferențiază nimic. Interesați-vă dhttps://www.facebook.com/totoprietenulanimalelor/e soarta lor, așa cum ați sunat pentru mine. Orice câine merită și își dorește să aibă o casă…nu doar cei “de rasă”.
Vă rog, ADOPTAȚI! 🤗

https://www.facebook.com/totoprietenulanimalelor/