„Acum două zile a trebuit să fug de acasă și să las în urmă viața mea din nordul Afganistanului după ce talibanii mi-au luat orașul. Sunt încă pe fugă și nu există un loc sigur unde să merg”. O tânără jurnalistă descrie pentru The Guardian panica și teama de a fi forțat să se ascundă în timp ce orașele din Afganistan cad unul după altul în mâinile talibanilor.
„Săptămâna trecută eram jurnalist. Astăzi nu pot scrie sub propriul meu nume sau să spun de unde scriu sau unde sunt. Toată viața mea a fost distrusă în doar câteva zile. Sunt atât de speriată și nu știu ce se va întâmpla cu mine. Voi mai merge vreodată acasă? Îmi voi vedea părinții din nou? Unde voi merge? Autostrada este blocată în ambele sensuri. Cum voi supraviețui?”, își începe mărturia o tânără din Afganistan, țară care cade zi de zi tot mai mult în mâna talibanilor, potrivit relatărilor Digi24.ro.
„Decizia mea de a-mi părăsi casa și viața nu a fost planificată. S-a întâmplat foarte brusc. În zilele trecute, întreaga mea provincie a căzut în mâna talibanilor. Singurele locuri pe care guvernul le controlează în continuare sunt aeroportul și câteva birouri de poliție. Nu sunt în siguranță pentru că sunt o femeie de 22 de ani și știu că talibanii forțează familiile să-și dea fiicele ca soții pentru luptătorii lor. De asemenea, nu sunt în siguranță pentru că sunt jurnalist de știri și știu că talibanii vor veni să mă caute pe mine și pe toți colegii mei.
Talibanii caută deja persoane pe care vor să le rețină. În weekend managerul meu m-a sunat și mi-a cerut să nu răspund la niciun număr necunoscut. El a spus că noi, în special femeile, ar trebui să ne ascundem și să scăpăm din oraș dacă putem.
În timp ce îmi făceam bagajele, auzeam gloanțe și rachete. Avioane și elicoptere zburau deasupra capului. Au fost lupte pe străzi chiar în fața casei. Unchiul meu s-a oferit să mă ajute să ajung într-un loc sigur, așa că am luat telefonul și un chadari (burka afgană completă) și am plecat. Părinții mei nu au vurt să plece, chiar dacă casa noastră este acum în prima linie a bătăliei pentru oraș. Pe măsură ce focul de rachete s-a intensificat, m-au rugat să plec pentru că știau că traseele din oraș vor fi închise în curând. Așa că i-am lăsat în urmă și am fugit cu unchiul meu. Nu am mai vorbit cu ei de când telefoanele nu mai funcționează în oraș.
În afara casei era haos. Am fost una dintre ultimele tinere rămase în cartierul meu care a încercat să fugă. Am putut vedea luptători talibani chiar în fața casei noastre, pe stradă. Erau peste tot. Slavă Domnului, am avut fața acoperită, dar chiar și atunci mi-a fost frică să nu mă oprească sau să mă recunoască. Tremuram când mergeam, dar încercam să nu par speriată.
Imediat după ce am părăsit casa, o rachetă a aterizat chiar lângă noi. Îmi amintesc femei și copii țipând și plângând, alergând în toate direcțiile.
Am reușit să ajungem la mașina unchiului meu și am început să conducem spre casa lui, care se află la 30 de minute în afara orașului. Pe drum am fost opriți la un punct de control taliban. A fost cel mai terifiant moment din viața mea. Eram în maină și ei m-au ignorat, dar l-au interogat pe unchiul meu, întrebându-l unde mergem. El a spus că am vizitat un centru de sănătate din oraș și că ne îndreptăm spre casă. În timp ce îl întrebau, rachetele erau trase și aterizau aproape de punctul de control. În cele din urmă, ne-au dat drumul.
Chiar și când am ajuns în satul unchiului meu, nu eram în siguranță. Satul său este sub controlul talibanilor și în multe familii sunt simpatizanți ai talibanilor. La câteva ore după ce am ajuns, ni s-a spus că unii dintre vecini descoperiseră că mă ascundea acolo și că trebuie să plecăm – au spus că talibanii știau că am fost scoasă din oraș și dacă vor veni în sat și mă vor găsi, îi vor ucide pe toți.
Am găsit altundeva unde să mă ascund, o casă a unei rude îndepărtate. A trebuit să mergem ore întregi stând departe de toate drumurile principale pe care ar putea fi talibani. Aici sunt acum. O zonă rurală în care nu există nimic. Nu există apă curentă sau electricitate. Abia dacă există semnal la telefon și sunt ruptă de lume.
Majoritatea femeilor și fetelor pe care le știu au fugit și ele din oraș și încearcă să găsească adăpost în siguranță. Nu pot să nu mă gândesc și să mă îngrijorez în legătură cu prietenii mei, vecinii mei, colegele de clasă, toate femeile din Afganistan.
Toate colegele din mass-media sunt îngrozite. Majoritatea au reușit să fugă din oraș și încearcă să găsească o cale de ieșire din provincie, dar suntem complet înconjurați. Toți am vorbit împotriva talibanilor și i-am enervat prin reportajele noastre.
În acest moment, totul este tensionat. Tot ce pot face este să fug în continuare și să sper că în curând se va deschide un traseu în afara provinciei. Te rog sa te rogi pentru mine.”, este mărturia cutremurătoare a unei tinere care fuge de talibani.