Domeniul Culturii reprezintă în momentul de față una dintre cele mai mari vulnerabilități ale României, la un nivel cum nu a mai fost în ultimele decenii.
Liviu Brătescu, Președinte al Comisiei de Cultură, Culte și Minorități a Partidului Național Liberal, acuză că PSD a demonstrat în repetate rânduri ca nu este interesat să remedieze dezastrul din cultură, fiind incapabil să găsească soluții prin care să stopeze declinul acest domeniu din punct de vedere administrativ și al mecanismelor de finanțare. Liberalii susţin că au o viziune clară asupra redresării activității Ministerului Culturii.
Liviu Brătescu, al cărui nume s-a vehiculat la preluarea frâielor Ministerului Culturii şi-a prezentat viziunea într-o serie de capitole, după cum urmează:
1. Protejarea și salvarea patrimoniului național material
Construirea haotică și nejustificată, în loc de a îngriji patrimoniul cultural pe care îl avem deja, duce la pierderi uriașe. Este nevoie de o dezvoltare de durată, de transparență și de comunicare cu grupurile profesionale, în vederea rezolvării necesităților stringente ce au fost ignorate de fostul ministru și de PSD. Dacă alte state ale UE sunt capabile să obțină încasări mari din exploatarea patrimoniului, PSD a mers mai curând pe ideea distrugerii acestuia. Noi susținem utilizarea sa, pentru memoria noastră colectivă și pentru viitor. Pentru aceasta se impune schimbarea legislației privind patrimoniul, este nevoie de definitivarea Codului Patrimoniului împreună cu specialiștii din domeniu și adoptarea sa în regim de urgență.
2. Reducerea birocrației și descentralizarea
Sabotarea Culturii de către PSD s-a realizat și prin birocratizarea excesivă a domeniului, care a ajuns să fie de o ineficiență colosală. Măsurile economice au condus, de asemenea, la dezastrul curent de la finalul lui 2019, majoritatea instituțiilor din subordinea Ministerului Culturii și Identității Naționale neavând bugetate cheltuieli de investiții. Prin urmare se găsesc în situația în care nu pot onora plățile salariale. Situația este inadmisibilă și trebuie schimbată cât mai rapid, prin anularea măsurilor luate anterior și prin asigurarea unor venituri ce pot contribui măcar la funcționarea acestor instituții.
Lipsa unei direcții din partea PSD a dus la situația actuală, iar măsurile care trebuie luate impun debirocratizarea și eficientizarea aparatului de funcționare al Ministerului, reducând numărul de secretari de stat, cu atribuții mai lărgite prin adăugarea de atribuții, precum cele dedicate patrimoniului imaterial.
În domeniul patrimoniului material este urgentă reluarea procedurilor de atestare a specialiștilor în domeniul Patrimoniului de către Institutul Național al Patrimoniului. De asemenea, trebuie ca structurile din teritoriu cu atribuții în privința Culturii să se bucure de puteri sporite, care să le permită să identifice și să aplice programe locale pentru dezvoltarea culturii.
3. Un cadru unitar pentru digitalizarea patrimoniului cultural
Se poate aprecia faptul că au fost demarate mai multe inițiative de digitalizare la nivelul țării, în marile centre. Însă este mai mult decât problematic faptul că acestea funcționează fără o metodologie comună. Așadar, progresele înregistrate sunt foarte mici, lipsind o comunicare eficientă între creatorii de arhive digitale. În epoca PSD, Ministerul nu a fost interesat de acest domeniu, astfel că fiecare s-a descurcat cum a putut.
Există două componente cheie: finanțarea europeană și programul E-Cultură: Biblioteca Digitală a României. Prima a produs foarte puține artefacte digitale, pe site-ul europeana.eu fiind înregistrate sub 150.000 de intrări, inegale, create de partea română. Cea de-a doua componentă suferă din nou din punctul de vedere al rezultatelor, deși li se alătură inițiative locale. Dar multe dintre aceste inițiative se izbesc de probleme tehnice, adesea nefiind accesibile (cum se întâmplă cu Biblioteca Digitală a Bucureștilor).
Prin urmare, este nevoie de un cadru unitar pentru digitalizarea patrimoniului cultural, care să țină cont de specificul și nevoile tuturor celor implicați în acest proces, dar prin care să se asigure respectarea unor standarde de calitate și bună funcționare a acestor arhive digitale.
4. Funcționarea instituțiilor din domeniul culturii (ICR, AFCN, INP etc.)
Sabotate de incompetența PSD, aceste instituții trec printr-o perioadă neagră, fiind în imposibilitatea de a-și îndeplini misiunea. Acestea au nevoie de autonomie clară, fără ingerințe din partea politicului, și de o finanțare adecvată. Vidul legislativ este un alt aspect important ce trebuie semnalat: este vorba despre noi forme de instituții neacoperite legal (muzeele universitare sau municipale).
ICR trebuie să-și dobândească, prin legislație clară, statutul de autoritate ce coordonează acțiunile de diplomație culturală ale României și trebuie să treacă printr-un proces de debirocratizare și de transparentizare. Aceștia sunt pași necesari pentru eficientizarea funcționării instituțiilor culturale.
Se impune și reorganizarea direcțiilor din Minister ce coordonează proiecte cu finanțare națională și externă (UMP, AFCN), ca și înființarea unui compartiment care să identifice și să coordoneze proiecte culturale finanțate exclusiv prin Legea parteneriatului public-privat. Relația cu sectorul privat constituie, de asemenea, o prioritate. Proiectele în parteneriat public-privat ajută la reformarea zonei culturale și la adecvarea sa la necesitățile societății de astăzi, politică ce trebuie susținută prin dezvoltarea unei strategii de susținere a culturii independente și a operatorilor din această zonă.
Pentru protejarea celor înscriși în acest câmp și în vederea dezvoltării sale este necesară existența unor soluții legislative care să sprijine operatorii independenți și asociațiile de profil. Reglementarea mecanismelor de finanțare anuale și multianuale în domeniul cultural impun noi politici, prin care finanțarea să fie cât mai transparentă și mai previzibilă.
5. Încurajarea creațiilor din domeniul culturii scrise naționale
O altă problemă importantă o reprezintă lipsa de acces la cultura scrisă, îndeosebi la cea contemporană. Există numeroase orașe în care nu funcționează nici măcar o librărie, iar numărul bibliotecilor din România a scăzut constant – astăzi fiind sub 10.000 la nivel național.
Este nevoie de un program coerent de susținere și difuzare a culturii scrise la scara întregii țări. Una dintre soluțiile pentru această problemă o constituie organizarea unui program național de lectură, de aici putându-se realiza parteneriate public-privat, alături de asociații, ONG-uri etc.
Editarea și distribuția de carte sunt priorități în acest sector, iar instituțiile statului trebuie să participe la elaborarea unei legislații care să prevadă criterii în achiziția de carte. Această legislație trebuie să fie caracterizată de transparență și echitate, obiectivul său final reprezentându-l cititorul.
În viziunea noastră, legislația trebuie să vină în ajutorul cetățenilor și al creatorilor. Cultura este o resursă, nu un consumator de resurse, iar dezvoltarea ei reprezintă una dintre mizele cele mai importante pentru viitor, atât pentru dezvoltarea națională și europeană, cât și din punct de vedere financiar. Pentru aceasta, venim cu o viziune ce are în vedere construcția viitorului României, ca parte a culturii europene. Se impune aducerea la zi a legislației naționale și punerea în acord cu cea europeană. Principiile de la care pornim sunt cele de echitate, transparență și egalitate. Punerea lor în practică înseamnă sprijinirea cât mai puternică a sectorului independent, debirocratizarea MCIN și a administrației publice locale care finanțează cultura (AFCN), protejarea patrimoniului național mobil și imobil, precum și elaborarea unor principii de guvernanță în domeniul culturii. Scopul este crearea unui echilibru dinamic între protejarea patrimoniului, încurajarea creației contemporane, difuzarea valorilor culturii românești în lume și a celor universale în România.
