Preşedintele francez, Emmanuel Macron, a propus miercuri ca Uniunea Europeană să creeze, începând cu 3 martie, un consiliu de conducere al spaţiului Schengen, dotat cu un mecanism de intervenţie rapidă, pentru a acţiona mai bine în cazul unei crize la frontierele externe ale UE.
Prima prioritate este de „a repune politica în centrul guvernării Schengen”, a spus preşedintele francez în faţa miniştrilor de interne europeni care urmează să lucreze la acest subiect joi şi vineri în oraşul Lille, relatează AFP, citată de Agerpres.
„Dorim să instituim un adevărat Consiliu Schengen care să conducă spaţiul Schengen, aşa cum am reuşit să facem pentru zona euro”, a explicat Emmanuel Macron, vorbind despre „absenţa unei politici reale concertate de anticipare şi planificare” în faţa crizelor la frontierele externe.
Un astfel de consiliu, reunind regulat miniştrii competenţi în jurul unui „coordonator”, ar putea avea loc pentru prima dată la 3 martie, data următoarei reuniuni a miniştrilor, a spus Macron.
„Acest consiliu poate deveni chipul unei Europe puternice”, a adăugat el.
Comisarul european pentru afaceri interne, Ylva Johansson, a salutat o „idee foarte bună”.
„Cred că este necesar ca statele membre să facă mai multe evaluări inter pares, deoarece depind unele de altele”, a spus comisarul suedez, care a prezentat la mijlocul lui decembrie o propunere de reformă pentru consolidarea Schengen.
„Astăzi avem vulnerabilităţi grave. Anul trecut, Frontex a estimat că 39 de milioane de oameni au intrat în spaţiul Schengen fără a fi verificaţi în Sistemul de informaţii Schengen”, a spus ea.
O altă propunere făcută de Emmanuel Macron este crearea „unui mecanism de solidaritate şi intervenţie rapidă în cazul unei crize la frontierele externe ale Uniunii”.
„Această platformă ar fi practic braţul armat al noului Consiliu Schengen pe teren”, a explicat preşedintele francez.
Ea ar permite „mobilizarea rapidă a resurselor europene şi bilaterale în situaţii de criză, completând acţiunea Frontex”.
A treia propunere a fost „adoptarea unei politici comune de azil şi imigraţie”. Conştient de diviziunile dintre ţările europene pe această temă, el a propus o abordare progresivă, începând cu un sprijin financiar pentru ţările din linia întâi de sosire a migranţilor.
Obiectivul său este „o convergenţă sporită a sistemelor de azil”, începând cu rezolvarea „disfuncţiilor evidente ale reglementărilor de la Dublin”.
În cele din urmă, UE trebuie să aplice „o politică mai operaţională şi mai unită” privind expulzarea migranţilor ilegali în ţara lor de origine.
„Aceasta înseamnă colaborarea cu ţările de plecare şi de tranzit” pentru „adaptarea politicii UE în materie de vize faţă de ţările terţe necooperante în materie de readmisie, dar într-un mod european şi coordonat”.
