Începând cu 1 decembrie, în Aeroportul Internațional Henri Coandă din București se află portretele a 100 de români realizate de fotograful Cristian Șuțu, un proiect dedicat Centenarului Marii Uniri prin care ne putem vedea istoria chiar pe chipurile românilor fotografiați.
Ina Paladi, actriță și regizor de teatru, este unul dintre personajele ce au făcut posibilă realizarea proiectului Portret de român, iar cu ajutorul ei, am reușit să discutăm cu fotograful Cristian Șuțu, în ideea de a ne povesti ideea de la care a pornit acest proiect și ce mesaj și-a propus să transmită românilor prin cele 100 de protrete.
- Cum s-a născut proiectul fotografic “Portret de Român” şi de cât timp se lucrează la acest minunat cadou pentru România Centenară?
Cristian Șuțu: „Portret de Român” este o continuare cumva firească a unor campanii publice de fotografie pe care le organizez de 7-8 ani încoace și care au nume asemanător: Portret de Femeie, Portret de Familie, Portret de Copil, Portret de Bărbat, Portret de Școlar, Portret de Mamă, Portret de Îndrăgostiți, Portret de Prieten. Undeva la începutul acestui an m-am gândit și la o campanie foto care să-i cuprindă, dacă lucrul acesta ar fi posibil, pe toți. Intram atunci în an Centenar și mi-am zis că ar fi minunat dacă aș reuși pînă pe 1 decembrie 2018 să pot avea 100 de portrete.
- Cum ați selectat personajele principale şi care au fost cerințele dumneavoastră în privința acestora în calitate de fotograf?
Cristian Șuțu: Asta cu selecția a fost, cred, cea mai ușoară parte. În fond, toți suntem români… Mult mai greu a fost să pot obține o stare a fiecărui subiect fotografiat care să transmită, mie cel puțin, atributele esențiale ale românului. De aceea, pentru a-mi fi mult mai ușor, am bătut și la porțile unor români care locuiesc în sate uitate de lume, în căsuțe cu camere încălzite la foc de lemn. Români dintr-aceia care-ți dau ceva, orice, din toată sărăcia lor, doar pentru că le-ai întrat în casă. Cu ei, vă mărturisesc, totul a devenit mult mai ușor pentru mine.
- Cum considerați că s-au schimbat românii în ultimii 100 de ani? Ce spuneau chipurile lor în 1918 şi ce spun acum?
Cristian Șuțu: Am privit fotografii făcute acum 100 de ani, dar nu prea multe. Nu știu prea bine cum erau ei atunci, cum arătau grimasele ori ridurile lor. Știu însă din cărți și-mi pot închipui. Și îmi amintesc foarte bine de străbunicii mei din partea tatălui, pe care i-am prins în viață câțiva ani buni ai copilăriei mele. Erau definiția Bunătății. Străbunica mea născuse nouă copii. Și crescuse alți șase, pe care îi luase, cum se spunea atunci, de suflet. Am reîntilnit acele chipuri în multe case din, spre exemplu, zona Neamț sau Vaslui. Am mai spus-o, dar aș vrea să o repet: să nu uităm că în ultima sută și ceva de ani, românii au trecut prin două războaie mondiale. Și printr-un experiment social, politic și economic adesea criminal – comunismul.
- Ce transmit chipurile noastre, ale românilor, diferit fața de membrii celor state europene? Calitatea vieții îşi spune cuvântul din perspectiva dumneavoastră de artist?
Cristian Șuțu: Pe multe dintre chipurile din proiectul meu fotografic se văd toate aceste suferințe de care am vorbit mai sus. Pe de altă parte, să știți că nicăieri în lumea asta pe unde am fost, și am fost în destul de multe țări, nu mi-a oferit nimeni, din inimă și din toată sărăcia, două pere precum a făcut-o Zamfira Zorici, o femeie în vârstă de 90 de ani, pe care am întîlnit-o undeva prin Vaslui…
- Care este mesajul pe care doriți să îl transmiteți românilor prin proiectul “Portret de român”?
Cristian Șuțu: Cred că pot fi multe înțelesuri. În fond, noi, oamenii, nu comunicăm prea multe prin cuvinte, deși avem această impresie. Mesajul meu pentru români? Să fie buni. Să fie ca Zamfira Zorici. Căutați povestea spusă sub portretul ei și-o să înțelegeți mai bine. A, și încă ceva: nu am fotografiat nici un politician.
Foto: Cristian Șuțu
