Fosila unei specii de cangur dispărute a dezvăluit abilități uimitoare de a se căţăra în copaci în urmă cu aproximativ 50.000 de ani, într-o câmpie australiană astăzi lipsită de vegetaţie, potrivit unui studiu publicat miercuri de LeFigaro.fr.
Această descoperire dublu incongruentă, descrisă miercuri în “Royal Society Open Science”, a fost făcută cu o nouă analiză a fosilelor de canguri mici, descoperite în imensa câmpie aridă din Nullarbor (“niciun copac”, în latină), în sud-vestul Australiei. Paleontologii au lucrat la două schelete aproape complete – unul de sex masculin, unul de sex feminin -, clasificate din greșeală ca “Wallabia kitcheneri”, și le-au reclasificat în noul subgen numit “Congruus kitcheneri”, o specie dispărută.
Studiind morfologia acestor schelete – aducție puternică a membrelor anterioare și posterioare, mâini puternice cu gheare curbate – au dedus că marsupialul de 40 de kilograme era adaptat la căţăratul în copaci şi se putea deplasa lent prin ei. O curiozitate biologică, deoarece Congruus kitcheneri nu era propriu-zis un cangur arboricol, precum Dendrolagus, un văr îndepărtat al marsupialelor care astăzi locuiesc în pădurile din Noua Guinee printre cele șaizeci de specii vii de canguri, wallabii și alți marsupiali din familia Macropodidae, toate acestea evoluând pe uscat.
“Îmi amintesc că m-am uitat la oasele mâinilor și picioarelor, cu acele gheare mari curbate și i-am spus colegului meu: ‘probabil că nu mă vei crede, dar cred că animalul se cățăra în copaci”, îşi amintește Natalie Warburton, cercetătoare la Centrul de cercetare a ecosistemelor de la Universitatea Murdoch din Perth. Ceea ce a determinat animalul să dezvolte aceste abilități rămâne de clarificat. “Cățăratul în copaci necesită multă energie și mușchi puternici pentru a se trage în sus”, a declarat cercetătoarea pentru AFP, adăugând: “Trebuie să fi existat resurse alimentare foarte bune în copaci pentru a merita efortul”. În opinia sa, descoperirea “ne spune, de asemenea, că habitatul și mediul din regiune în ultimii 50.000 până la 100.000 de ani au fost foarte diferite de ceea ce este acum”, o câmpie cu un climat aproape deșertic.
Fosilele au fost găsite în peșterile din Thylacoleo, numite după “leul marsupial”, o specie dispărută de mamifere marsupiale carnivore care au locuit în regiune în urmă cu aproape două milioane de ani și au dispărut în același timp cu cangurul cățărător.
